sub talpa lui Dumnezeu - primăvara -

dincolo de păduri priveşte
soarele
de fapt el priveşte prin el însuşi
totul

văd cum
sufletul meu a ajuns
mai departe decât ultima talpă
care
lasă amprente mai multe
decât credeam

şi umbra râde acum de mine
şi gâdilă tălpile prin umbre

undeva departe de mine
se aşterne vara
iar primăvara se ascunde
sub talpa lui Dumnezeu
aşteptându-mă

mi-au ieşit prin tâmple
ca nişte fiare domesticite
gândurile

cândva ideile dansau
semănau
cu nişte copite uriaşe
care
uneori se ridicau la cer
se izbeau de pământ şi
deveneau oameni

ca nişte îngeri căzuţi
ideile
deveneau şi oameni

Anne Marie Bejliu, 7 iunie 2016