privesc prin mine

între mine şi mine
eşti tu, clovnul
care mă sperie
în fiecare noapte

de asta tata
nu-mi cumpăra
jucării clovn
iar când mergeam
la circ
îmi era teamă

mă gândeam mereu
mai departe de spectacol

la plimbarea prin parc

de acolo de la circ
iubesc numai parcul

lacul acum
se umple de boboci
apoi nuferii
vor invada totul acolo
pe suprafaţa apei

între mine şi mine
există iubirea tatălui
şi a Tatălui
şi a tuturor mâinilor
care m-au îngrijit

pas cu pas am crescut
iar acum
simt tăcut cum scad

orbesc şi mai mult
şi-mi urmez obiceiul
copilăriei

mă gândesc
mai departe de spectacol

la plimbarea printre
cuvintele
pe care acum
nu le pot rosti
le gust adâncimile
dar nu le pot rosti

nici să le scriu nu pot
nici să le desenez
esenţele

le gust tac
privesc prin mine
ca printr-o farfurie
transparentă

între mine şi mine, sunt.

Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2016