să trăieşti ca un corb

jucând
ruleta zi de zi cu inima ta
prin suflet cerşind 
un ciob de cristal
prin care să priveşti
omul

cel pe care ţi-l alege providenţa
sau jocul altarelor pe care
te aşterni nu jertfă
doar sens
al unei călătorii în care laşi să curgă
curajul nebunului ajuns la
maturitate

cel care păstrează copilăriei
o floare
şi un verb ascuns
în pălăria de magician
îndrăgostit

să mori ca un fluture
sărutând floarea cuvântului
e un miracol negândit
jucat în tropotul hergheliilor
cerului

şi a Voinţei Lui

o nebunie frumoasă în care
mă înscriu lăsând în pridvor
orgoliul nemăsurat al propriei fiinţe
însetată de zbor de aer
în plină culoare a visului
nevisat

atins într-o clipă de neatenţie
cu firul de iarbă din copita cerbului
care tocmai boncăluieşte
printre stejarii miracolului
de a fi

Anne Marie Bejliu, 11 iunie 2016