în cenuşă am găsit cuvinte

aştept noaptea 
ca pe un scenariu interminabil
cu reluări ale tuturor pierderilor

pe fiecare oră stă aninată o filă
în care strig sau tac strigând că mi-e dor

şi mai vreau uneori să spun sacadat
că mi-e frică de celelalte file încă nescrise
neparfumate cu aburul de tămâie
nepătrunse de vârful acelei coase
în vârful căreia luceşte un poem
deja mort deja pierdut
între a fi şi a nu fi nicicând
umbră a propriilor pierderi

aştept noaptea cu lumina aprinsă
uneori aprind o lumânare
alteori două candele cu fitilul strâmb care
atunci când nu le privesc mă ard

în cenuşă am găsit cuvinte
le-am adunat şi peste toată această frică
am scris m-am înscris iar şi iar
în propriul cerc de foc din care ies dimineţile
să ascult păsările şi frunzele
şi toate celelalte cuvinte care au evadat
mai demult tot din cenuşă

Anne Marie Bejliu, 19 iunie 2016