nu ştiu ce-aş face dacă
ai fi aici
dacă prin mine-ai curge lin
când poezia se împarte
între a fi şi a iubi
sau poate e un tot
nu-i rut
ce iar gândesc acum şi uit
e drumul vieţii trecător
mă arde-alină iar răneşte
în amintiri nu învrăjbeşte
inima caldă vie-n toate
cu mintea nebunească parte
mintea ce-mi lasă-n pas văzduh
şi-n frunte frica de vreun duh
ştiu ce tot fac atunci când nu eşti
când eşti departe în poveşti
şi când şi când
laşi urme-albastre
nisipul le primeşte-n prag
vântul le prinde le răsfiră
de-a lungul unui ţărm oval
şi-n fiecare zi în palmă
găsesc un cuib mărunt de-opal
Anne Marie Bejliu, 21 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu