mamă mamă pasăre cântec

mamă, mamă, nu plânge

tu m-ai învăţat să zbor atât cât Domnul 
ţi-a lăsat pe buze rostirea blândă a cuvântului dor
acum lasă braţele în jurul meu şi spune-mi:
nu ştiai că ei picură otravă pe aripile copilului
şi-l aruncă spre sus încercând să ridice
temple din oasele lui
să încerce să umple zborul cu falsitatea lor
cu metaforele lor de plumb?

mamă, mamă, nu plânge

râzi în darul Lui şi lasă-mi parfumul tău pe inimă
numai tu acum mă alini. tata e liber. zboară...

uite-l acolo sus în lumina Lui
răzbate crestele şi sunetele dorului
cu o singură aripă de iubire

aşa făcea şi aici lângă noi
totuşi ceva îl dobora... acum nu

acum Domnul îi împinge leagănul şi râde...

mamă, mamă, pasăre oarbă
în tine cresc şi acum în pântecul tău cuminte
şi merg, mamă, merg spre tine şi spre El
cu bucuria flămândului de esenţe tari curate
neatinse de nătângi
cu frica lor orbecăind printre scoicile prezentului

mamă, mamă, pasăre cântec

iubirea ta mă veghează
oriunde tâmpla mi-o aştern gândindu-te
trăindu-te în vegherea ta
în zborul şi în dorul tău infinit de a fi

Anne Marie Bejliu, 28 iulie 2015