taina cuvântului tată

m-a înrobit taina cuvântului

tată

acum alerg printre nori năuci
să regăsesc întreg
chipul lui şi glasul sfâşie tăcerea

lanţurile mi-s grele coduri
în fiecare za
regăsesc mângâierea

departe

te-ai mai dus fără glas
fără copita plină de iarba sărutului

cu iubirea în pumni
te-a primit Dumnezeu
metafora
doare
litera de început hohotul sfârşitului

coşul cu pachetele lunii a şasea
din care galopează caii tăcerii

tu taci
laşi pe prag aşteptarea

o iau ca pe o pâine
mă spovedesc amintirii
nu mai pot plânge
tainei cuvântului

tată

jucăria mă ascultă cu capul strâmb
cu atingerea mâinilor tale
dintr-un Crăciun al copilei
cu ochii tulburaţi de bucurie

Anne Marie Bejliu, 29 iulie 2015