cuie

mi-a spus să-l ascult atunci când
prin el numerele curg
numeralele aştern şiruri ciudate de vârste
prea mult prea mult - i-am spus
ne încrustăm numele şi anii uneori netrăiţi
alteori sufocaţi de noi înşine

el tace. îl privesc acolo departe cum
înghite rând pe rând mijlocul şirului
alt mijloc şi alt mijloc
scurtează vârstele le fixează centru

câtă foame Doamne este în el
cât haos bine gândit împrăştie zilnic în juru-i
totul cade sau urcă sau îşi înclină
trupul până la încovoiere

ca nişte cuie oamenii rămân înfipţi
printre tăbliile meselor pline de verbe

mese de piatră mese tot din cuie
în spatele gratiilor aleg
sau printre gratii se împletesc
tot în verbe

am spus verbe continui cu verbele

pâine mai are cineva?

Anne Marie Bejliu, 3 iulie 2015

http://www.toxel.ro/Inspi…/Cuiele-e-si-ele-oameni-_2121.html