stânga-dreapta dreapta -stânga

casa în care locuiesc mă destramă zi de zi
mă ridic în fiecare zi după un somn adânc
număr umbrele de pe pereţi 
apoi cu migală reconstruiesc realitatea
dând cu cheile gândurilor de podea
până când inelul brelocul şi frica dărâmă principiile

dărâmate râd de mine până la saturaţie
într-o ironie care nu ştiu de ce dar
seamănă cu un spectacol de circ reuşit

eu râd ele râd tigrul adună seminţe se aşează
înghesuit pe un taburet
mă priveşte îndelung...

în pauza dintre două scene
mă aştern la picioarele lui

el mă linge pe cap până la înghiţire atunci când
flămând în căutarea binelui
găseşte un fir de praf atrăgător pe creştetul meu

ştiu că el vede interiorul altfel nu înţeleg
de ce nu mă sfâşie

l-am întrebat. mi-a răspuns că materia
rămâne aceeaşi. se schimbă numai poleiala
pentru o atracţie mai intensă a răului

urâtul împleteşte ciorapi cu binele
uneori chiar fac schimb de direcţii: stânga-dreapta
dreapta -stânga într-o alternanţă de esenţe care
se bat cap în cap
noi o numim armonie interioară

Anne Marie Bejliu, 5 iulie 2015