firesc nefiresc

lumină şi gesturi întâmplare încercare...

totul prăbuşeşte ridică înclină lumi
firesc nefiresc salt cădere totul macină totul rodeşte
pe cine umpli cu viaţa ta pe tine şi mai cine
primeşte aşchii de cruce

coviltir de nădejde carul caleaşca
şi cuvântul răstălmăcit de trăirile tale
într-un cumul de legi nescrise prescrise de minte

toate câte sunt răsfrâng întunecime
în inima orbului apoi corbii aleg cioburile
strălucitor aranjate pe categorii
de bucurii niciodată împlinite

pe mine umbra nu mă încălzeşte
când şi când îmi atinge fruntea apoi mă absoarbe
alteori jocul se întâmplă invers şi încep să înţeleg
înainte de altă cădere de ce nu-mi sunt

pe cine să ascult sau mă pot asculta
pe mine însămi într-o rădăcină de grâu
sau într-o frunză de mesteacăn
trăind netrăind moţăind vieţii esenţa
până la starea de năuc

lumină gesturi întâmplare încercănare...

Anne Marie Bejliu, 5 iulie 2015