florile-şi găsesc altare

stoluri stoluri de cuvinte
prind în sine inimi parcuri

pe alei tropot de gânduri
poezii născute-n praguri
de-aşteptări de cânturi triste

sau mai vesel aşternute-n
frunze ruginite astăzi
sau mai ieri în ploi tăcute

plouă fără margini albe
plouă-n noi mereu cu vieţi

cruci se-ascut
se-ndeasă-n umbre
sau prin umbre le petreci

om cu glugă om cu suflet
om cu inima pe ţărmuri
trec prin tine stoluri stoluri
de cuvinte prinse-n arcuri

roata lasă-n spiţe glodul
în mişcare îl aruncă
şi pe drumuri neumblate
rămân dune mici în care

florile-şi găsesc altare
de culori în nuanţe vii

om cu glugă om cu suflet
ars de încercări nebune
cântul când ţi-l mai învii

Anne Marie Bejliu, 22 octombrie 2015