pe mine tâmplele tatălui mă cosesc
în fiecare zi latru la mine în oglindă că sunt
un verb îşi face de cap cu mâţa neagră
mă rostogoleşte virgula
printre substantivele prezentului
ultima lovitură se aplică în moalele gândului
o aştept calmă cu zâmbetul tatălui pe buze
ochii nu văd urechile nu aud
decât paşii tâmplelor tatălui plecând
în fiecare zi latru la mine în oglindă că sunt
un verb îşi face de cap cu mâţa neagră
mă rostogoleşte virgula
printre substantivele prezentului
ultima lovitură se aplică în moalele gândului
o aştept calmă cu zâmbetul tatălui pe buze
ochii nu văd urechile nu aud
decât paşii tâmplelor tatălui plecând
printre umbre toamna-i mai densă
Anne Marie Bejliu, 13 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu