iarba ştie (poezia de 13)

pe ghebul omului cu gândul aiurea
încă o coasă aşterne iarba
rostirile-i sunt pline de umor
moartea sapă mai departe
groapa săracului
la marginea unui gând
mâine-mi va fi mai cald - gândeşte omul
ieri nu a fost decât un ţurţure
aninat de cer pe care inima l-a lăsat
să se prelingă spre viitor
viitorul nu există decât în vârful coasei
poemul sughite în amintirea copilului
iarba ştie când şi mai ales de ce

Anne Marie Bejliu, 13 octombrie 2015