miercuri, 21 octombrie 2015

o poveste şade-n prispă


pe un fir de iarbă crud
sunt pe cale scriu prin frunze
spre apus mă-ndrept râzând
când văd oarbă
cum se zbate să se nască
sau poate 'nainte-mi şade
un tablou rămas idee
şi-atunci spun încet că vine
sau chiar a venit grăbită
doamna ploilor din noi
peste clipe din aripe
bat cuvintele zglobii
viaţa-n pripă prinde greieri
câmpul alb aduce vii
daruri cânturi trecătorii
coasele şi le ascut
fraze versuri priviri drepte
lasă-n fiece hotar
pentru rod de bucurie
dar din har şi har din dar
ascult clipei regăsirea
mie-mi creşte-n gând iar vânt
este frig nu-i ger e graba
zilelor din ierni venind
să acopere tăcerea
cu ninsori din bolţi de cânt
din păduri se-aude vestea
că un greier s-a trezit
beat şi amorţit de viaţă
şi-acum cântă-n dimineţi
şi în înserări tăcute
o poveste-n care surzi
el şi ea
se-ndreaptă-n grabă
fiecare-n vârf de munţi
când pe punţi
păşeşte mândră
ea, iubirea,
cerul saltă
cântecul să i-l asculţi
tac şi-aud prin ram cuvântul
nerostit
cântă tăcerea
despre ce a fost să fie
şi mai este-n trupul morii
cândva grâu de foc şi aer
azimi coapte ne va da
să-ndrăznim să cerem vieţii
să ne fim oameni şi oameni
tac privesc şi-mi spun în sine
gândul bun trimit acum
Anne Marie Bejliu, 21 octombrie 2015




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu