iarba toamnelor netrăite
pe tălpile îngerilor rămâne crudă
pe tălpile îngerilor rămâne crudă
verdele în spic de grâu răsare
când primăverile ating tâmplele iernii
cu un fulger de tămâie nicicând arsă
când primăverile ating tâmplele iernii
cu un fulger de tămâie nicicând arsă
timpul zdrobeşte cuvinte
în mojarul gesturilor neterminate
în mojarul gesturilor neterminate
pe tăvile oamenilor minciunile
se ofilesc
se ofilesc
inima tace despică florile răului
până la strigătul cocorilor
deasupra oceanului valorilor
până la strigătul cocorilor
deasupra oceanului valorilor
plin şi gol deopotrivă
sensul aruncă lava vulcanului
nicicând stins al adevărului
netrunchiat de minte
sensul aruncă lava vulcanului
nicicând stins al adevărului
netrunchiat de minte
Anne Marie Bejliu, 12 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu