şerb

cine calcă atent
pasul umbrei când treci
pe cine să chemi 
pe cine aduci
între tine şi file
chipul vieţii e mut

să nu mă mai chemi
să nu mai alergi

în cuvinte seduci
în cuvinte alungi

taci în calea-mi de orb
cânţi în calea-ţi de verb

acţiune de cruci
cal de cursă prea-ncet
pierde umbra din pumni
o strânge la piept
voluptate de punct
cruce albă podeţ

arc pe tâmpla de vers
negru-n coarne de cerb

terminată demult
povestea a spus
cum târârea-i un fals
înălţarea-i proverb

adus aici
mai aproape de gând
cade-n albii de râu

iubirea-i un şerb
când în tine nu crezi
şi urmezi orb petreci
în cetatea de seci
cuvinte-adormite-n nisip
plin de melci

copitele calcă
iarba inimii-n veci
copitele calcă
iarbă-amară-n poteci

Anne Marie Bejliu, 17 octombrie 2015

(o dedic imp/osibilului)