canon

contact în neguri muşcături adânci 
explozia luminii între inspiraţie şi expiraţia cuvântului 
a literei a punctului a trupului covrig lăsat să aştepte finalul de frază

aude ecoul lasă pe meterezele timpului un colţ de azimă
spovedania începe nu se termină

împărtăşania a fost interzisă 
în urma unei eliminări de sămânţă putrezită incomplet
pentru o viaţă întreagă perfectă în durerile soarelui şi lunii
la răscrucea dintre jocul viu şi cel neviu din pumnii strânşi spasmodic
urma să moară după două deschideri de boboc
şi un trup - tulpină în C

îndoite lumi mă parcurg în pas de defilare, Doamne

negurile sunt în contact
- sublimă forţă a întunericului priveşte întinderile
dispare la final de furtună

un fulger arde adânc celula crispării
firul se ascunde în buzunarele largi ale pământului

împărtăşania este eliberată
din canoanele timpului trăit
cel netrăit există undeva într-o căptuşeală de hanorac a orbului
cântă cântă orbule nu te întrerup
ţi-aş spune Cuvântul aleg tăcerea
ploile îţi vor rosti-o odată în dimineţile în care
smulgi de pe scaun velinţele gândurilor
le arunci în sacul fără fund al bucuriei fireşti şi alergi
eşti regele copil copilul rege al ţărmului viu

femeia cu ochii din cărbunele vântului
se întoarce la verticala cuvântului gustă picătura de curăţenie şi tace

copilul nu se va mai naşte ea nu va mai creşte va muri zi de zi
odată cu acel castel al gândurilor vii
orbule, cântă, cântă nu întrerupe bucuria
cântă prietene

departe de toate se aude glasul...

prezentul mai lasă vreun fir de iarbă să crească liber
- întreabă copilul născut crescut murit în braţele mamei

Anne Marie Bejliu, 5 martie 2014

                      sec. 0:53-0:58