Doamne, sunt eu cu mine acum şi tâmplele îmi zvâcnesc a frică de prezent, de viitor, de capetele hâde şi multe ale hydrei, când labirintul cunoaşterii mă prinde, mă îmbrăţişează, apoi îmi smulge capetele trăirilor pentru a le cunoaşte mai bine. Simt sufocare, Doamne. Învăţ hydrei lăcomia, pentru a-mi cunoaşte propriile-mi limite. Otrăvită de uman, îndulcită Om, devin prăjitura casei pe o tavă de aur vechi din altarul fugii de pe portativul canoanelor.
Spune-mi Tu, Doamne, de câte ori mă voi mai întoarce în aripile frânte ale disperării. Ştiu Doamne că disperarea e un păcat dens, greu, precum smoala adâncurilor neterminate. Mereu se ridică mâlul acela rău mirositor şi asta se petrece sub ochiul inimii, al frunţii, al sufletului uneori atât de chircit, încât atinge conturul unei frunze, căzută pe asfaltul cunoaşterii.
E greu, Doamne. Uite că în clipa asta mă plâng puţin şi-mi aştern pumnii deschişi în poale, îi ridic şi las cuvintele să zburde libere în ruga către Tine... către mine. Nu ştiu şi nu voi ştii să cer nicicând. Poate voi avea şansa să ştiu ce vreau. Acum ştiu că-mi caut sămânţa iubirii rătăcită în jungla cuvintelor amare. A putrezit. Aştept colţii albi ai fragilor să reapară pe buzele fine ale copilului cu ochii din cărbunele cerului. Sărut uşor cu o cruce vârfurile fine. Le privesc bucuria înainte de naştere.
Ştiu Doamne că vor fi atinşi de patima omului, dar ei ştiu să rămână curaţi.
Învăţ de la ei, Doamne, să-mi păstrez firea în bătaia vântului curgător printre pietre, gânduri, frunze răscolite de dor. Mi-e dor, Doamne, să-mi fiu braţ, şi umăr, şi sprijin pasului gestului gândului freamăt de timp.
Alerg Doamne, printre spinii cuvintelor lesne aruncate de oglinzi şi-mi frâng rostirile pentru a nu naşte alte şi alte furtuni.
Doamne, tăcerea cere rug aprins în inima Maicii Tale, pentru ca inima mea de femeie să primească scânteile durerii Ei sau este finul fragment de cântec primit de timpanele mele, pentru a-l deschide în scoica iubirii, în arcuiri de note plăpânde?
Anne Marie Bejliu 7 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu