noaptea a rămas pe buzele mele
ca un sfert de vers nerostogolit în câmpul dialogului
sau monolog prelungit care-mi strepezeşte sufletul
inima lipeşte fleacuri din cortina gândurilor pe filele tăcerii
dimineaţa s-a scurs pe geamurile balconului
am prins ninsoarea de petale albe
zarzării au dansat odată cu mine cu jazzul lăsat să curgă în căşti
în scurtele pauze dintre două aruncări de apă când în interior
când în exteriorul căuşului de cuvinte nescrise
priveam cerul şi petalele.
scriam cuvintele în bucata de cârpă din mâinile amorţite
te-ai întors ai tăcut ai strănutat. ai spus.
e curent. prea mult curent
dincolo de noaptea absurd lăsată să plece
aştept pe fila măruntă cuvântul pescăruşului cuvintelor bucuriei
restul e scenografia unei sâmbete de martie
cu spinul uitat într-un mărţişor armăsar al tăcerii
Anne Marie Bejliu 29 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu