fără zbor ruginesc

se aruncă din cuiburile de berze 
umbrele câmpurilor primăverii

tu taci în pumnul de apă pe care îl bei 
cenuşa a stagnat
umple acum pereţii paharului pe jumătate plin 
acum pe sfert tot acum gol

simt teamă ochi de vânt
să nu răscolesc firele de nisip
şi ochii tăi să bată alergările

afară geamănul culorilor tale e furios
copacii discută cu el el îi scutură
ca într-un hangar imens aripi de avioane învechite
fără zbor ruginesc

şi tu în pumni păstrezi apa
o bei însetat

prinde ochi de vânt prezentul în pumn
amestecă-l cu apa spune-mi ce vezi

rouă paşi gânduri lumină
cerul înecat între două torţe aprinse reaprinse
vezi?

Anne Marie Bejliu 10 martie 2014