câte cercuri mai zboară

să urci în caruselul timpului cu bocancii necurăţaţi
e ca un gest al clovnului 
care-şi pictează buzele mai largi tot mai largi
păcăleala se aşterne pe umbrele nopţilor nedormite
fastul circului anunţă prin cornul înfundat noua zi
dimineaţa îşi taie răsăritul într-un strigăt scurt de pasăre
se atinge pământul cu vârful bont al creionului colorat
se rotunjeşte păcăleala
cercurile zboară
omul cu zâmbetul îngheţat larg tot mai larg
dansează cu cercul mai mare
acrobaţiile reîncep totul saltă în vârful unui con de brad
din piatra de sub tălpile spectatorilor aşchiile sar
în mine tâmpla zvâcneşte spectacolul începe reîncepe
prea mult zgomot pentru nimic
tot circ tot circ
axa timpului se frânge la final de spectacol înainte de amurg

între amurg şi noaptea plină de umbre
câte cercuri mai zboară spre răsărit?

Anne Marie Bejliu 23 martie 2014