dreapta răsturnare

eşti mulţumită - mă întreabă gândul
îl las să aştepte până la următoarea foarfecă de cuvinte
colajul literelor începe din stânga ocoleşte panoul se opreşte pe zidul grădinii 
florile nu vor apare aşa curând. poţi pleca părăsind umbrela rostirilor
aleg tăcerea într-un picior al berzei într-o primăvară a prezentului plinăî de ploi
ceaţa îmi alunecă printre fibrele ochilor
o las să-şi joace rolurile amăgirilor pe rând
aprind candela de martie cu gândul rob al cavernelor în care piatra se sparge cu verbele îndreptate mereu spre sus
şi mâinile cresc prin umbre şi cad odată cu căderea lor şi cuvintele la fel
rămâne punctul de final al fiecărei fraze pe care eu nu-l pun
tocmai dintr-o gândire fără hotare
cel puţin aşa îmi închipui pentru a nu simţi lovitura capului de pragul de sus al sensurilor
verbele râd ca broaştele pe lac cu mişcarea împărţită în două braţe aşternute pe pântecele rotund
e şi ăsta un fragment de bucurie al năucului mirean crezând mereu în dreapta răsturnare a valorilor false
până la găsirea unui ciob de adevăr curat murdar

*
adevăr ciob fragment de bucurie...
şi mai gândesc nelimitat că fericirea este avanpostul bucuriei când reuşesc să transform durerea în fericire lăsându-i tentaculele întregi puţin dizolvate în cerneala proprie
se rescrie un drum pe care oricum mergeam. se citeşte cu glas tare versul amânând finalul cu o virgulă sau banalele trei puncte. suspensie până la pensie cu sandalele de primăvară aninate de umăr şi versul suspendat ca un cârlig de infinitul mic

eşti mulţumită - întreabă gândul
aproape da. mai am o buclă de colorat de umplut apoi merg mai departe. aşteaptă cel mare cel uriaş cel neatins... până la un punct
orizontala şi verticala au o oră anume de întâlnire sau e o pană de pescăruş aninată pe catargul visului - întreb la rându-mi tăcerea dintr-un gând al nu ştiu cui poposit pe ţărmul cuvintelor nescrise

5 martie 2014