muguri

s-au întors sălbatici 
muguri de vioară
sunetele cresc gândurile doară
între două creste
îşi şoptesc... şoptesc

unul mă-nfioară -
e din dorul mamei de a fi potecă
sub pasul uşor

îngerul copil omul viu...
copil

celălalt trezeşte arde reînvie

sunt aici departe braţul meu e gol
palma-mi este plină
o privesc ascult

mugurii de valuri ...

valurile mari cum îmbrăţişează joc de pui...

albesc

şi privesc oglinda
printre gene arde prezentul trecut
prezentul de-acum

viitor nu are
mama când priveşte
cum se stinge-n candelă timpul viitor

în contur de prunc...
privirea o doare

simt pulsul luminii ca pe-un întuneric

mamă-aprinde-n tine
iarăşi lumânarea

viaţa mea s-a stins...

e şerpuitoare speranţa de-a fi
mugurul aprins bucuriei vieţii

dor copil nestins...

Anne Marie Bejliu 20 martie 2014