ploile smulg cuvintele poeţilor
se răstignesc iernile relaxarea este un lux
primăverile târâie în ele copacii
cuvintele renasc adorm ţâşnesc prin porii secundelor năuce
e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua
ascultă paşii târşiţi ai nesiguranţei
sunt ca un vultur în schimbare de cioc
răsuflu mai greu după răceala oamenilor
respir liniştit după o infuzie de poezie
reascult forţa naturii risipită în picături de gânduri de sunet
ecourile le readună le răspândesc în fiecare celulă
crucile cântă crucea geme greutatea ninsorilor nenăscute
ating punctul de inserţie
orizontal vertical dansez odată cu punctele
alb roşu descântă primăvara timpul
imposibile drumuri imposibile cărări se aleg
uneori singură cel mai mult singură te caut la răspântii
adun readun imaginile vieţii trăite până la ţărm
până la primul ultimul val înghite şarpele
odată îmi vei fi acum îmi eşti
definiţiile le aşterni tu în inima ta odată cu darul de azi
de mâine din vecie
e rugă şi târâre prin mlaştina omului
însingurarea curăţă alină zdrobeşte pumnul
pe masa cuvintelor scrise nicicând rostite
atâta ploaie creşte în mine încât încep să zburd apă printre ape
îmi spun
sunt cascada cuvintelor nenăscute şi născute
cele făcute le amân le adun le ard
le aştern odată cu minciuna în groapa copacului dintre ploi
2 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu