mi-e sete

primăvara - toamnă şi cuibul de maci 
pe câmpia întinsă cântec în cheile cunoaşterii necunoaşterii
ceaţa lasă îmbrăţişarea copacilor secătuită de frunze
încă aşteaptă soarele ploile sunt ale toamnei
lasă Doamne primăvara să-şi aştearnă smaragdul prin nervurile firii 
las-o să nu mai plouă să înverzească timpului arterele
mi-e dor să-mi ştiu puterea înfloririi reînfloririi 
uită supărarea de ştii ce-i supărarea

ploi fără fulgere fără tunete
reci ca o găleată de metal uitată pe umbra omului de zăpadă
filele primăverii încep mâine sau au început

e nouă sunt un nouă pe nouă din nouă
ascult simfoniile globurilor între destin şi alergarea armăsarului

aştept Doamne aştept
răsturnarea nonvalorilor în cascada umbrelor
arde-le Doamne în pocalul sfânt

lasă-mi Doamne primăvara să curgă
mi-e sete Doamne mi-e sete

Anne Marie Bejliu 8 martie 2014