zgomot în celula orbilor

ca şi când sfera detaşării ar fi ovală 
joci cu păsările ultima pasă la fileul de gânduri
rugbyul de final al trupului 
volei cu mingea rotundă
apoi fotbalul showurilor de mâna a doua

se naşte creşte acoperă cu umbrele semicunoaşterii
presară tava sau terenul minuscul
cu praful acela de scărpinat sufletele neajutorate

ridicarea e un risc coborâşul alt risc
totul e un risc

asumarea întârzie mereu

fac primul pas al doilea rămâne suspendat
fileul dispare

merg

înainte vreme crucea lăsa în umbra mea prelungă
o floare
acum rămâne praful de cenuşă
pentru orbii care palpează sufletul cu cârjele din lemn de stejar
bat uşor fiecare spaţiu apoi duc la nas praful de cenuşă

codul rămâne necitit
ei spun că îl cunosc

aiurea

totul se ascunde sub măşti noaptea se lasă
aprind o candelă

las întunericul să-mi cuprindă pulpele amorţite
inima nu

Anne Marie Bejliu 15 martie 2014