vocabular nedescoperit

un infinit de cuvinte nedescoperite se nasc zilnic

ilizibile în armonia lor ridică praful
de pe toba maniacilor urâtului frumos
citesc recitesc frumuseţea filelor vechi
s-au îngălbenit în aşteptarea prelungă a redeschiderii coperţilor grele
unele sunt subţiri şi parfumul cuvintelor legate în versuri simple îmbată

să scriu o poveste într-o veste a renaşterii pare simplu
e complicat complex ca o piramidă în care nimeni nu ştie cum energiile robesc mireanul
aşternerea pietrelor ...migăloasa aşterne lasă axele privirilor să poposească adesea pe zidurile fără ferestre
fereastra e în tine, mireanule cu ochii cârpiţi de soarele lămpilor străzilor părăsite din oraşul cu o mie de capete şi nici un centru clar

unde s-au dus unde s-au dus unde sunt răscrucile în care troiţele ard zâmbind în flacăra credinţei profunde
unde să fugi când răsăritul soarelui te cuprinde îmbrăţişează întregul iar tu, tu mirean sărman te-ai îngălbenit odată cu filele vieţii tale negăsind punctul lui i braţele simple şi linia îmbrăţişării lui pi
aleargă în fiecare anotimp priveşte pietrele cum tresar în unghiurile imposibilelor apariţii ale soarelui
posibile în sufletul în inima ta obosită
aleargă aleargă
apoi lasă-ţi trupul să fie gustat de aura bucuriei de a fi în plin răsărit
amurgul te va adormi blând în braţele lui aurii
te vei regăsi vei regăsi visul pescăruşului când aripa lui sărută valurile în plin zbor
adâncit în creasta muntelui valorilor autentice

infinitul cuvintelor nedescoperite tresare
din pântecul lui graţios se trezesc seminţele iubirii
lumina înfloreşte în primăvara fiinţei printr-un nou cod al vocabularului frumosului nedescoperit încă de uman

Anne Marie Bejliu 21 martie 2014