capăt de sfoară
şi trupul legănat de vânt
laşitate în umbra copacului
sau plecare fără sosire
stingerea candelei în odaia cu ploi repezi
gând şi uitare
într-o scorbură omenească
nicicând umbra zidurilor nu rămâne
în legănarea blândeţii
legănarea legănării
e final şi început de poveste
mai rămâne timpul
şi coasa lucind deasupra vieţii
când îngenunchiată de orbi
lasă să transpară ruga
Anne Marie Bejliu 30 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu