Cine l-a cunoscut pe tata ştie

Cine l-a cunoscut pe tata ştie că odată ce încheia comunicarea cu cineva nu se mai întorcea nici forţat în acea comunicare dacă acea persoană era chiar şi vag incorectă cu dumnealui. Mi-a plăcut foarte mult că avea puterea să rupă karma cu orice persoană falsă şi simţea imediat acea falsitate. O vreme, cât acea persoană era necăjită, o ajuta, lăsându-se în aparenţă păcălit de falsitatea ei. Vroia să ajute mereu. A ajuta era esenţial pentru dumnealui, restul erau telenovele de proastă calitate. Ajuta cât era nevoie apoi pleca fără să se mai uite în urmă.
Este momentul să preiau această tărie şi să nu mai las nimic din ceea ce mă coboară să mă atingă la nesfârşit. Şi o voi face fără regrete. Ajut şi eu cât îmi revine să ajut, apoi plec, procedând la fel cum am procedat mereu: fără să lovesc, fără să mă răzbun. Am credinţa că fiecare plăteşte în faţa Domnului oricum, de ce să mai lovesc şi eu? În fond o viaţă am şi vreau să mi-o pot trăi liniştită. Sănătoşi să fie toţi cei cu gânduri necurate, să le fie bine... dar şi mie să-mi fie la fel: bine atât cât îmi este dat de la Domnul.
Pe noi ne ierta mereu pentru că a considerat până în ultima clipă a vieţii sale că suntem responsabilitatea dumnealui. Am avut noroc chior să-i fim copile. Pe Gabi, fratele meu, nici nu dura mult să-l ierte. Este bolnav mititelul şi doar îl certa uneori când făcea vreo năzbâtie. Altfel, noi, fetele, vedeam spatele dumnealui de nu ne vedeam.
Mai era ceva ce-mi plăcea la tata. Din locurile în care se simţea nedorit, pleca imediat fără o vorbă şi nu se mai întorcea niciodată acolo, decât dacă avea vreo obligaţie anume de respectat.

Nu-mi plac compromisurile prelungite ca o peltea în viaţa mea de atâţia şi atâţia ani. Plecarea lui tata la Domnul mă determină zi de zi să recunosc toate cele moştenite de la dumnealui, să le privesc mai clar decât le priveam când trăia. Ar fi nedrept din partea mea faţă de dumnealui şi faţă de mine să le ignor.
Mulţumesc tată!

Noapte bună!