într-un carnaval al nimănui

cândva
dintr-un colţ în altul al camerei
răscoleam jucării

acum
dintr-un colţ în altul al minţii
răscolesc şi mă răscolesc idei

cândva
voi reuşi să răscolesc
jocul jucăriilor şi al ideilor
pentru a-mi reconstrui răscolirile
în căutarea liniştii jocului
într-un teatru
în care aprind adeseori
focul de tabără
prin care scânteile primesc mişcarea
pentru a mă reînvăţa
zborul printre oglinzile din care
chipurile orgoliului zbucnesc
la fel ca măştile
într-un carnaval al nimănui
dedicat anume frontierei
dintre viaţă şi moarte

acum adorm
mă voi trezi cândva iar om

întregesc
atât cât îmi este dat
darul de viu prin care grâul
atinge cerul
în plină coacere
a profunzimilor fiinţei
într-o cruce
între statica gândului
şi pulsaţiile inimii

Anne Marie Bejliu, 14 septembrie 2015