luni, 7 septembrie 2015

sistem mereu în mişcare


s-ar putea să înţeleg că prisma
în care mă înscriu căutând vârful piramidei
este un simplu aranjament al unui sistem 
mereu în mişcare plin de scripeţi
care nu ridică decât greutăţi
născute nu făcute
pe care le gust smulgând mărăcini
de pe câmpul forţelor întotdeauna duale
în manifestarea lor căutând căutându-mă
risipind cioburi din oglinzile acelor euri
multiple ataşamente infuzii de îndoială printre
rarele manifestări ale unei încrederi
indusă autoindusă
portretele media ale eurilor nu se deosebesc
decât prin unghiurile de lumină
conurile adâncimile pe care le alege pictorul orb
surd mut când atinge cu peneluri diferite pânza
căreia îi spun a cunoaşterii necunoaşterii
mă sperie gigantismul erorilor
facerile de bine închise neermetic într-un vas de lut
din care răsuflă de multe ori izul falsităţii
s-ar putea să înţeleg că piramida vârful ei
este atât de departe cât inima mea vrea să fie
iar mintea o aduce mai aproape palpându-i vârful
cu privirea oarbă a celei care niciodată nu duce
la capăt gândul gestul rămâne mereu să-l contureze
el - pictorul cu o mie de braţe
ca o caracatiţă uitată sculptată pe jumătate
Anne Marie Bejliu, 7 septembrie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu