orbi prin tămâie

pe cine în cale-ai săpat
şi când prin tine
s-a mai curmat
fluviul de suflete
cruci vii fremătând

în mine mai ard
şi iarăşi mai ard
crucile albe
şi ruguri de nard

departe aproape
în mine ei zac
iubiri paşi pe ape
coase lucind

mai vrei tot mai vrei
moarte să furi
muguri de floare
pierduţii mei robi
orbi prin tămâie
purificaţi
rugi rugăciuni
prin garduri certaţi

pe cine prin mine
în cale-ai săpat
destin de sămânţă
putrezind a-nviat

din ea răsărind cuvinte
şi nard
curgând anevoie
prin lemnul de brad

ungând răni adânci
alinând ne-ncetat
inima vie
a orbului bard

Anne Marie Bejliu, 2 septembrie 2015