miercuri, 2 septembrie 2015

orbi prin tămâie


pe cine în cale-ai săpat
şi când prin tine
s-a mai curmat
fluviul de suflete
cruci vii fremătând
în mine mai ard
şi iarăşi mai ard
crucile albe
şi ruguri de nard
departe aproape
în mine ei zac
iubiri paşi pe ape
coase lucind
mai vrei tot mai vrei
moarte să furi
muguri de floare
pierduţii mei robi
orbi prin tămâie
purificaţi
rugi rugăciuni
prin garduri certaţi
pe cine prin mine
în cale-ai săpat
destin de sămânţă
putrezind a-nviat
din ea răsărind cuvinte
şi nard
curgând anevoie
prin lemnul de brad
ungând răni adânci
alinând ne-ncetat
inima vie
a orbului bard
Anne Marie Bejliu, 2 septembrie 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu