în rugă şi iarba creşte râzând

în jocuri închise ne bleastămă zorii
ridicăm regate din flori de pământ
pietrele zac la colţuri de drumuri

pe fiece latură îngrădiri ne aşteaptă
viaţa se-aşterne în situri de plumb

istorii de pâine ne cresc şi ne-ndreaptă
să deschidem zăvoare de idei prin culori

pe mâna ta fiară răsucim universul
mereu mereu pentru a şti
de ce idealul devine de plastic
atunci când gunoaie se-aştern mirosind
a minciună şi zeghea
ne-o punem plângând aşteptând
lumina din candelă să tremure fin

privesc dansul ce-mi lasă
gust amar gust zefir
acră e teama firav e curajul
când în mine cresc alge
mări legând dezlegând

liane de viaţă cuprind mă cuprind

în pacea din praguri mă scufund
negândind

pe tine te las mirean fără vârfuri
prin tine cresc timpuri şi uri zăngănind

iluzia stepei credinţei te-aşteaptă
în groapă

eu privesc pădurea ei
nicicând fumegând

arde tăcerea prin lanuri de grâu
când verde-i e spicul transhumanţe ating
vârful de lance alinând hrănind
mielul cuvântul de pace-al fiinţei prin gând

în jocuri deschise binecuvântă Domnul
prin lanuri de săbii nenăscutul zâmbind
aruncă sfera luminii curgând

născutul îndoaie genunchii-n pământ
prin el curge lapte din căile cerului
viaţă şi runele Domnului suflet alinând

în rugă şi iarba creşte râzând

Anne Marie Bejliu, 9 septembrie 2015