pe coclaurile gândurilor

pentru că în mine pasărea Phoenix
aruncă cenuşa imperiilor pentru a le atrage iar
şi iar reîntrupându-se
în momentele de răscruce de angoase
nedeterminate în cauzele lor subtile
nu mă pot înscrie numai între braţele
unghiului raţiunii şi ale unei mentalităţi fracţionate
de reguli absurde

timpul pentru mine acum este simplă dezbatere
străbatere absorbţie şi respingere
în care rătăcesc mai mereu
ca o temă prinsă într-un sistem de nelinişti
de angoase interminabile

mă gândesc la libertatea fiinţei o absorb în mine
mă absoarbe mereu apoi mă scuipă sămânţă la loc
în pământul neterminat sărăcit de visuri
împliniri dar mai mult neîmpliniri
străbat sub forma unor minerale colţuroase

numai mojarul ştie câte fragmente
câte particule reale a fărâmat pistilul
căutând ceramicii mişcarea viul determinarea acelei
bogăţii de reflexii cromatice pe care
mâna artistului le aşterne firesc
în liniştea libertăţii creaţiei sale

mă uimeşte faptul că de câte ori mă regăsesc
în aceeaşi fracţiune de timp mă risipesc
adunându-mă de pe coclaurile gândurilor
într-un punct în care
raţiunea logica simplă şi razele pline de aur vechi
se întâlnesc

acolo ele lasă inima să decanteze libertatea autentică
de cea visată
într-o tăcere deplină scuturată când şi când
de pulsaţiile materiei
într-un spaţiu cât pumnii mâinilor
dăruite la naştere de cer
copilei cu ochii din colbul toamnelor trecătoare

Anne Marie Bejliu, 15 septembrie 2015