fante subţiri

în golul dintre doi spini 
încrucişarea vârfurilor râde trădării

rostirile devin fade zâmbetul dulceag
potirul din capătul sălii versurilor se goleşte
abuz de metafore reci 
fără trupul curgerii legănării ramului înflorit 

copacul vieţii îl părăseşte
pământul îi lasă ascuţişurile să-l rănească
şi în toate
crucea imprimă mişcarea -
o fugă continuă în decelarea alegerilor

răsfirarea tristeţii la răspântii de fericiri
compromise zilnic de gesturi
palma pe obrazul copilului domn
se răsfrânge asupra schimbului tot mai firav de priviri

rotunjimile pupilelor se transformă în fante subţiri

tradu-mi tu şi tu şi tu
ce poate fi această geometrie mereu în schimbare
tot mai îngust trasată în desenele timpului omului

de câte ori, Doamne,
spinii îţi vor mai răni fruntea nobilă

şi câte Învieri vor reveni
pentru a lumina păcatele oamenilor

Doamne, timpul e un ou, ovalul plinătăţii
sau ovalul goliciunii omului
când Ochii Tăi surâd trădării lor
eliberând zborul în taina bucuriei Iubirii Tale?

ca o cântare simt umbra umplând pereţii odăii
azi mâine mereu acum

oval de lacrimă din Lacrima Ta, umbra...

Anne Marie Bejliu 17 aprilie 2014