taci şi ascultă

mai sari, mai sari, paiaţă
prin ochiuri de umor
blajin zâmbeşti spre oameni
sau ce crezi tu c-ar fi

spectacolul începe
de când te naşti şi mori
în plină scenă-aruncă
în tine cu erori

vopseşti juma de gură
sau umpli buza-n vânt
cu roşu de iubire
(sau de naiv pământ
ce-şi crede soarta-n ceruri
când pumnu-i plin de gând)
naiv păşeşti prin chin

n-am voie să spun chin
voi spune încercare

paiaţă, ai răbdare,
pe drum sunt roţi şi spini

roţile merg 'nainte
se tot rostogolesc
le cere câmpul taina

spectacolul grotesc
al gurilor rânjite în ură şi trădare
se încropeşte zilnic
este chiar la vedere

paiaţă,
cântă taci ascultă
cum toţi aruncă-n tine
cu miez de pâine albă

ajunge piatră-n fire
când gândul lor din neguri
îmbracă grâul copt

mai bine rabzi de foame
cu buzunarul gol

(priveşte zdreanţa-i mai vie
decât orice rostire
poemul ei - minune
şi dar ascuns prin fire)

şi-i faci să râdă-plângă
le spui că ei sunt regi
chiar de sunt robi şi ei

vor deveni pe rând
paiaţe în căruţă
pe-acelaşi drum de orbi

Anne Marie Bejliu 16 aprilie 2014