pitic

scapără amnarul pitic
născut în centrul furtunilor de cuvinte
interiorul ascunde tainele umbrelor 
prin care calcă Dumnezeu 
cu ochii larg deschişi

doi peşti împlinesc flautul
deoparte şi de alta 
a trunchiului copacului vieţii...
corzile simple le sunt mustăţile de argint
din talpa lunii
trupurile din arcuirea soarelui de la răsărit
cozile le sunt frunzele de aur vechi
ale pocalului bucuriei
solzii dansează în bolta cerului
cântând mişcării naşterea

munţii din zare îţi sunt sprâncenele
pitic născut în centrul furtunilor de cuvinte

buzele - hotarele peşterilor
înainte de primul pas al omului în aer

undeva în subsolul gândului
Dumnezeu păstrează într-un ulcior de lut
sămânţa Omului

acolo poveştile sunt izvoare cu apa cristalină
în care Iubirea Lui
frământă rădăcinile
şi tulpinele fragilelor temple
pentru a le creşte
în firave vaze cu trup prelung

nici un vas nu uită să-i mulţumească
deschizându-şi braţele
până la strigătul punctului de foc al crucii

Anne Marie Bejliu 3 aprilie 2014