cercul dansează cu vioara
cubul atacă între două pauze de gândire cuvintele
el cântă la violoncel el la saxofon
pianul răsună deasupra cercului rostogolit
cu îndemânare de matematicianul copt
tânărul priveşte din parcul primăvăratic ecourile
culorile cântă devin păsări cu aripile braţe de gând
tabloul iese în carte
ca o fereastră deschisă într-un inel de amintiri
ea aşteaptă să termine cartea
el răsfoieşte timpului hainele
filele se aruncă obosite în patul de sunete
liberă să evadeze inima cântă la vioară
ultima armonie din întregul concert
concert la patru mâini în care crucea
aşteaptă următoarea răstignire a luminii
şah la regină - spune el
regele e în colivie uşa e deschisă - spune ea
meciul se încheie în coadă de peşte
el şi ea iau fiecare violoncelul saxofonul
culorile la întâmplare
calul sare trei pătrate
eliberează cuvântul din taina tainelor cerului
inima rămâne cu vioara în cupa stângă
arcuşul în aripa dreaptă înălţat spre cer
în aşteptarea unui nou zbor
Anne Marie Bejliu 5 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu