se întind plasele deasupra cuvintelor
toată lumea devine înţeleaptă înşirând citatele învechite
undeva în adâncul sufletelor o inimă bate spre înainte
ştiu înapoi ceasul caută amintirile copilăria
bocancii cu care pasiunile au încălcat hotarele înţelepciunii
dorinţele prin care furtunile devin vii mereu
în faţa trecerii de pe strada fără caldarâm asfaltat
pe care pământul lasă paşii să se afunde
câteva urme încropesc poemul prezentului îmbrăţişat cu trecutul
omul faţa îşi acoperă cu palmele asprite de lacrimile dorului
o pasăre i se aşează pe umăr şi îi cântă
alcătuire de gând într-un bulgăre de viaţă
prezentul lasă pleoapa Domnului
să mângâie inima omului plecat în rugăciune
genunchii adâncesc pământului dorurile toate
cântecul se înalţă ca o spirală a devenirii
Lumina va veni când bătaia a douăspezecea a clopotelor
va lumina chipul omului cu palmele aripi închise
la piept
Anne Marie Bejliu 15 aprilie 2014
imagine: Pop Negreşteanu Vasile - "Rugăciune"
sursa: http://www.e-galerie.ro/main.php/v/pop+negresteanu+vasile/17_+RUGACIUNE-2.jpg.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu