salcie rămân

chiar de mi-ai cerne-n picături coroana, 
eu salcie rămân, Prea Sfinte!

să-mi plec mereu un ram, să Te învăţ răcoare 
arsă de Dor să te cuprind în mine

(surâd acum şi irisul îmi plânge
ştiu, Doamne că e simplu să Te văd
Tu eşti acolo-n inima pădurii
în care rătăcesc, alerg versific şi greşesc)

să reaprind Lumina prin Iubire
şi din Cuvânt să-nvăţ a Ta simţire

în pumn, copil de-am fost vreodată,
de Om, nu am ştiut ce-nseamnă sfadă
dar într-un joc absurd am prins de veste,
că mir mi-e sufletul şi în poveste,
Cuvântul nerostit e Lege
din care paşii-mi curg pe drum de Gând,
din visul rege

10 aprilie 2014