leagăn în legănare

când vrei s-alergi prin raze de soare mult visate
prin ploi revezi un leagăn rămas în legănare

copilăria-ţi creşte în inima de piatră
în care furi se zbat
s-o-mbrace în mizere
sunete ecouri de litere fumate

şi-atunci alegi cel leagăn rămas în legănare
şi-alergi cu el prin vânturi

copilăria glasu-i şi-ascute-n tâmpla verde

îţi umple-n iarba crudă poalele de flori
de mugurii de frunză de zboruri infinite

loveşti în tine poarta dintre maturitate
şi frumuseţea ochiului
de gheaţă-n care flăcări

de primăveri se-adună
şi ard în nestemate

geometrii de viaţă deschide centrul frunţii
iar ochiul cupei vidul îl lasă-n plinul-gol

sunt redeschise file
simţi cum te prind în ele
reţele aranjate de mâna sfântă-a Lui

uiţi temerile-n brazda în care os pe os
lăsat-ai să respire din rădăcini limanul
şi-atunci te chemi tu singur
pe numele de iarbă
de rădăcină pură din linia de foc

destin prăşit cu viaţa cu mintea-ncovoiată
trecut prezent şi poate un viitor anost

toate în tot se-adună
devin în depărtare
cu tine prins în pânză un punct din soare-n post

farul din far încape-ntr-o sferă de-nflorire
fiinţa alege forma hotarul de-ntuneric
şi de lumină vie-n care va plivi
floarea vieţii mândră geometrie pură

ce mai aştepţi
aleargă s-alergi prin raze vii
leagăn în legănare te-aşteaptă să revii...

Anne Marie Bejliu 5 aprilie 2014