umbra de grâu

mi-e greu să cred că umbra 
coroanei prea flămândă 
să ardă-n focul liber de gânduri şi de vieţi
a răsucit uitarea în inima de piatră 
a oamenilor astăzi

pe tălpi de fum se-ndreaptă 
cuvântul spre ieşirea din sunet pieritor
pentru a fi rezervă
de scut umplând tăcerea
cu pata vorbitoare a unui chip de lut

pe vatra îngheţată
umbra de grâu aşteaptă să fie coaptă-n firea
omului fără chip

în întuneric zale din lanţul fără capăt
lasă în pumnul strâns în veacul liberării
o lacrimă de ceară din lumânare-arzândă

pe pat de fier tot câmpul de lănci în căutare
de soare cântă-n inimi:
Lumina va veni...

Anne Marie Bejliu 19 aprilie 2014

şi a venit...

Hristos a înviat!