aniversarea unei naşteri sau a unei plecări

uneori lumânările tortului se aprind direct pe pământ
pentru a nu tulbura liniştea gândurilor
pentru a rosti tăcut iubirea

//cândva, prin 1991 pe 27 noiembrie, ora 19:52,

 se năştea pruncul meu cel mare, Andrei Cristian. 

ar fi făcut anul acesta 23 de ani. //

se târăşte timpul odată cu mine
îi simt apăsarea. mă ridic de câte ori
trânta devine mai aprigă

cresc şi când scad

uneori plecările sunt atât de dureroase
încât tabloul lor se strânge într-un punct

măcar din cremene să fie
să întâlnească celălalt punct de fugă...

să înţeleg cândva sau acum
de ce patina lui, a timpului,
a zgâriat suprafaţa apei îngheţate oricum
într-o lume a superficialităţii afişată grosier
de oglinzile artificiale ale oamenilor

aud foşnetul timpului alături de mine
mă ridic pe verticala formei în care
continui să-mi port punctele şi aşchiile crucii
aprind candela. privesc
flacăra îşi continuă nestingherită dansul
aerul mă sufocă. pe ea nu

Anne Marie Bejliu, 25 noiembrie 2014