limbaj uzat

se întâmplă să ţi se arunce
un semn de întrebare

pe covorul din hol
tălpile tale goale măsoară timpul
conturează coafura limbajului pe care
somnoros îl aplici de fiecare dată

când crapă zorii
într-o cruce a absurdului

pe tine te strigă
pisica sau câinele casei
flămândă flămând însetat
sau simplu
cu un chef nebun de joacă

te împiedici
de covorul verde din hol
te împiedici de visele tale
le amâni împlinirea

sau
sunt amânate de undeva
din sacul neîmplinirilor

un os se frânge
o sprânceană se ridică a mirare
nimic te aşteaptă

mult te frământă de ce

unde şi cum să-ţi trezeşti închipuirile
le trezeşti

oricum

te trezeşti şi tu
arunci din tine hainele vechi
deschizi o uşă

scârţâie limbajul. este uzat
îl schimbi

hrăneşti totul cu tine
pleci

pleci departe
în vârful dorinţelor tale de a fi

Anne Marie Bejliu, 4 noiembrie 2014

sursa imaginii: www.gopixpic.com