pe drumul nopţii

prin tine am călcat pământul
prin mine l-am fărâmiţat

deasupra şi dedesubtul răsuflării
cresc mărăcinii

trandafiri ici colo
crinii aşteaptă primăverile şi verile obosite de taine
totuşi câmpul este plin de maci

locul meu unde este Doamne
şi unde să mai cresc pe pământ

pragurile scunde întâlnesc nodurile frunţii
sub un maldăr de cuvinte
blocate a fi rostite printre oglinzi

se sparg. cioburile ridică locuinţele prepământene
deasupra sunt iluziile împodobite cu tâmple
de argint şi de aur fals

poveştile stau cu umbrelele deschise
cineva le tot răstoarnă. jocurile se refac
castele de cărţi şi nisip în căuşul ţărmului pustiu
zgomot. mult prea mult zgomot şi o optime de tăcere
cât un corn de lună visat

pe drumul nopţii rămâne piciorul unui om
în talpa unei iubiri expirate
şi căruciorul în care un copil târăşte visele maturului

prin Tine am călcat pământul
prin mine fărâmiţez Cuvântul dintâi

Anne Marie Bejliu, 1 noiembrie 2014

sursa imaginii: http://www.kanald.ro/Imagini-care-iti-TAIE-RASUFLAREA-Locuri-care-dori-ajungi-GALERIE-FOTO_1792.html