desiş fără liman

seara,
argintul zilei ridică filele-n vârful felinarului bătrân

închipuite umbre
cu umbrelele desfăcute desenează ploi
şi-n fiecare fiinţă
creşte poemul somnului cu sprânceana ridicată

întrebările zilei coboară treptele de piatră
banca din vârful piramidei întrebărilor rămâne goală

nimeni de gând nimeni prin vânt
nimeni cu nimeni prin nimeni pe nimeni

comunicarea serii într-un vapor al niciundelui
porneşte roţile morii de piatră

se ridică zdrenţele buzunarelor fericirii
sunt aşternute blând sau aspru pe aleea visului neîmplinit

povestea aşterne pudra de zahăr
pe marginea paharului de cognac al femeii cu ochi de vânt
o înalţă prin conturul unei iluzii
până când cade răvăşită în tăria clipei

în ea, în acea clipă, se pierde tot tabloul raţiunii
de acolo porneşte fuga inimii prin desişul fără liman al tristeţii

Anne Marie Bejliu, 31 octombrie 2014

imagine: fire_by_rickydeviant
http://rickydeviant.deviantart.com/