cerul pare mai aproape

sunt urme de viaţă
pe drumul părăsit de verbul a păşi
de a fi deasupra propriului mers

apa te înghite fără şansa de a reveni

încă o gură de aer
încă un personaj dispărut
în piramida neterminată

din ea se aud glasuri
frica se aşterne cuminte între membre
puţin mai sus creştetul zvâcneşte

privirea traversează pământul
cu viteza unui gând neclar

cerul pare mai aproape

pe frunte broboanele anunţă
intrarea într-un anotimp

frica îşi schimbă culoarea
literele se adună
într-o sculptură a cuvântului

cameleonul - fabricantul de vise
târăşte coada valorilor
pe inelele copacilor goi

Anne Marie Bejliu, 21 octombrie 2014