să mă tem să nu mă tem
de dalta care răsună neîncetat
de dalta care răsună neîncetat
în timpanele firii se aşterne liniştea
apoi furtunile te înghit,copil cu tâmplele albite
apoi furtunile te înghit,copil cu tâmplele albite
ninge şi ninge deasupra ta
acum pasul copilului lasă libere versurile
mâinile le păstrezi căuş. primeşti tainul şi taina bucuriei
din glasul adâncurilor. ale tale sunt toate
cele ale cântecului înfiripat demult
mâinile le păstrezi căuş. primeşti tainul şi taina bucuriei
din glasul adâncurilor. ale tale sunt toate
cele ale cântecului înfiripat demult
izvorul nu seacă. fântâna dăruie mereu
apa proaspetelor pânze şi tu croitor al jocului
povesteşti cum bilele aleargă
pe holurile trecutului şi prezentului deopotrivă
sub pasul liniştit al unei sume răsucite a valorilor
apa proaspetelor pânze şi tu croitor al jocului
povesteşti cum bilele aleargă
pe holurile trecutului şi prezentului deopotrivă
sub pasul liniştit al unei sume răsucite a valorilor
mai scrie-mi te rog, o poveste
ţi-am spus că din poveşti sufletul creşte
ţi-am spus că din poveşti sufletul creşte
uite pe colţul mesei azima cuvântului tău. s-a înălţat
spre gura flămândă a copilei cu ochii din cărbunele toamnei
desenează-i frumuseţea aşa cum numai tu ştii să o aşterni
pe coala sau pânza inimii
spre gura flămândă a copilei cu ochii din cărbunele toamnei
desenează-i frumuseţea aşa cum numai tu ştii să o aşterni
pe coala sau pânza inimii
poveştile, poveştile tale, poveştile firului de mac
ale păsării guralive cu penele albăstrii
şi mersul pe apele gândurilor
ale păsării guralive cu penele albăstrii
şi mersul pe apele gândurilor
spune-mi te rog povestea, poveştile. eu tac, ascult
aştept să curg odată cu ele spre sus spre tine spre El...
aştept să curg odată cu ele spre sus spre tine spre El...
Anne Marie Bejliu, 26 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu