marți, 14 octombrie 2014

transcendere


(-gânduri de seară-)

*
s-a spart clepsidra amarului
îi simt sărutul pe frunte
când rătăcesc printre umbre dansând
veninul umple partiturile cu virgule
lasă arcurilor simple dreptul la salt
**
între două linii perpendicular
aşternute de neştiut
un punct îşi freamătă dorul
între linişte şi uitare
caută direcţia poate spre sus
poate spre lunecare...
***
mereu proptită este linia oblică
pe linia verticală
răsună toaca unui anotimp neatins
iar clopotele bat dulcea chemare
din trupul lacrimilor transcenderii neputinţei
Anne Marie Bejliu, octombrie 2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu