inflexiuni

rezistenţa cuvântului dintâi mă copleşeşte
am ridicat în cerul interior crestele muntelui de întrebări
ca un ocean de gânduri neînţelese 
răspunsurile adună firele de nisip

eu lunec printre ele odată cu algele nesiguranţei
în care glob de întuneric trăiesc

aprind candele alături de seminţele lotuşilor
împletite rădăcini din care
în clar de lună plină se va naşte cântecul lupilor

aripi de spirit frământ pe coloana verticală a iubirii
urmez inflexiunile spiralei timpului biologic
las în urma mea infinite cruci

din ele mintea prinde esenţele amorţirii într-un pilon
al digului frânt de uraganele interiorului
flămând setos nesătul de linişte
sătul de frământări inutile

Anne Marie Bejliu, 12 octombrie 2014

sursa imaginii: www.cameramm.ro